Cum să distrugi o femeie...
Am omorât-o. I-am rupt fiecare os din corp. Am
distrus fiecare amintire, fiecare sentiment pe care l-a avut vreodată pentru
mine. Am vrut să o văd rănită, umilită, strigând pe cineva care nu a fost
niciodată acolo. Ea m-a schimbat. A fosr singura capabilă de așa ceva. Și din
cauza asta, am urât-o. Am urât să iubesc felul ei de a-mi striga numele, de a-și
aprinde țigara sau pur și simplu de a merge. Nu a fost niciodată o persoană
comună, iar eu nu am fost un înger. Am fost un monstru cu o imensă sete pentru
durere, pentru sânge. Nu am vrut să simt. Am vrut ceva și l-am obținut, dar
după am vrut altceva. Știu că am fost egoist și rece, dar diavolul trăiește în
noi, se arată prin acțiunile noastre, apare în ochii noștri. Încă îmi amintesc
o conversație cu ea. Stătea pe canapea cu un pahar de vin în mână și era
acoperită în fumul ce ieșes din țigară.
-Știi, chiar pot înțelege tipul tău, a zis ea,
uitându-se la mine cu superioritate.
-Deci sunt un ”tip„. Interesant...Dar dacă
chiar poți face asta înseamnă că știi de ce sunt capabil, și atunci mă întreb:
oare de ce mai ești aici?
-Pentru că pot. Din nou avea aceeași privire
în ochii ei verzi.
-Atunci abia aștept să văd cât de mult va
dura.
-Vei fi surprins, dragul meu. Abia aștept să dau
drumul la demonul dinăuntru.
-Dar poate te va răni, poate te va mușca.
-Dar trebuie să îți reamintesc că prin corpul
meu curge otravă. Și a fumat din nou, zâmbindu-mi.
-Hmm...impresionant. Aș dori să te întreb
ceva. Dacă nu te deranjează, desigur...
-Dragă, sunt prea tânără ca să îmi pese de
toate lucrurile astea. Deci întreabă-mă! Era isteață. Poate asta îmi plăcea la
ea. Era o competitor pentru mine.
-Bine atunci. Care este cântecul tău preferat?
-Sunglasses at night – Corey Hart, a zis să să
gândească prea mult, ca și cum ar fi știut deja întrebarea.
-Dar filmul preferat?
-Breakfast at Tiffany’s.
-Dar ai ceva gusturi. Păcat că nu te va ajuta
asta. Nu a zis nimic. Nici măcar nu a clipit. Tu nu vrei să mă întrebi nimic?
-Am văzut ce trebuia să văd. Știu deja destul.
-Alegerea ta. Dar crede-mă, aceast lucru va
reprezenta moartea ta.
-Mai bine mort pentru ceva, decât în viață și
într-o continuă căutare fără sfârșit. Și-a mai pus alt pahar de vin și s-a dus
la fereastră. Era începutul sfârșitului și ea știa asta. Era deșteaptă,
frumoasă, curajoasă. Iubea aceste conversații în care practic îi arătăi că
știai cât e de sprecială.
Părea de neînvins, dar mintea mea era atât de
bolnavă încât nu se putea opri aici. Așa că am găsit cea mai ușoară și cea mai
crudă metodă prin care o puteam distruge: am început să o tratez ca pe o femeie
obișnuită...
